Agale se strâng lacrimi din flori
Și-n stoluri negre
Deasupra-s cocori.

Lumina ne-mbată cu miresme păgâne
Iar sumbrul întuneric
Îndată apune.

Pe maluri vin valuri prea încărcate
De frigul din mare
Ce-a fost peste noapte...

Întreaga trezire e-ntr-o dimineață
Când lumea cea mută
Reînvie la viață.