În care ploaia își vărsase oful…



Îngenunchez în iarba udă
În care ploaia își vărsase oful
Și-acum mi-l varsă sufletul
Căci îmi deschide ploaia ochii
Și parcă tristă mă privește banca,
Pe care-am stat cândva, iubire!
Acum… acum e goala, numai ploaie
Și picături de flori îngălbenite
Căci mi s-au scuturat de mult și teii
Și-acum pe jos e numai soare!…

O tresărire mi-e suspinul
Căci tu îmi ești departe, deși îmi ești aproape,
Și poate peste ani vei reveni
Și cine știe? Poate că-mi vei sta aici
Îngenuncheat în iarba
În care ploaia își vărsase oful…
Și poate c-o să-ți amintești
Și poate sărutarea picăturilor
Iți va șopti modest că eu am stat cândva
Aici, in iarba udă,
În care ploaia își vărsase oful!…