brațele mi-au crescut aripi
sunt îngerul din vată de zahăr
am degete albe și degete negre
oceanul unei iubiri de om
îl trec sub pleoapa morții
cu visele amintiri din viitor
zdrobite pe treptele unui suflet
deschid palmele arse ale umbrei
și ascult Lumea cum plânge
cu inima între dinți
nu mai încap prin urechi de ac
copii nu mă mai trag de ață
prin cerul alb de rugăciuni