Pocnind din bici pe lângă voi,
Prin zoaie, scârnă și noroi,
De printre albe, negre oi,
Însugrumat de-atâția boi,

Pârlit, smerit cu doina-n gât,
Cerșind iubire cât de cât,
Mi-ați spus că dorul e urât,
Că dați săruturi doar pe rât,

Măgar răcnind cu iarba-n nări,
Visând sosiri, dorind plecări,
Un om și câinele-i pe scări,
Agonizând spre alte gări,

Rămân, pocnind din când în când,
Din biciul muchiei de gând,
Scriind cuvintele pe rând,
Sătul de boi, de oi flămând.