prima dată
când ai strivit albastrul cerului cu pumnii
te-ai temut că Dumnezeu îți va cădea în brațe
sau că ura lui te va fulgera
așteptai cu un tremur nebun în ochi
pedeapsa

stăteai neputincios în genunchi
pe acoperișul blocului
și nu știai

că El plânge din cauza ta

că unghiile nu-ți cresc din inerție

că poate, la urmă

la căpătâiul tău va înflori
iasomia