Știu, adevărul se află în inima acestui cuvânt,
etern dilatându-se și contractându-se în pulsații regulate;
el colindă ca un sânge fără început și fără sfârșit
pe cărări nepătrunse și întortocheate.
Știu, adevărul dragostei noastre e unul singur,
deși ne apare în mii de fețe;
în zadar cu vălul minciunii încerci să-l acoperi,
el în lumină vrea să se răsfețe.
Știu, undeva drumul este blocat
de finitul cunoașterii noastre;
dar el e-n fiecare clipă, în fiecare atom ce există
în noi, în lucruri, în inevitabile dezastre.
Știu, adevărul ultim al morții
n-am să-l cunosc,
rămâne un apanaj al conștiinței universale;
poate doar îl voi întrezări,
rescris într-o secundă suspendată.