uite cum îmi zâmbește cerul acela
prin golul dintre nori
parcă mă cheamă dar eu refuz
nu mai vreau să zbor

lumina soarelui îmi îngroapă ochii ca pe niște oameni
trecuți prin viață unii de două ori
la autopsie se stabilește cauza morții
neștire acută
și repetate căderi în absurd


stau uneori și mă întreb
ce rost are să ne trăim unii pe alții
atât de rece
și atât de distant ca și casele din munți
pe unde nu mai latră câinii
decât sâmbăta