Mustrare

( Referitor la: Aocalipsa 16:8-9, știința face apel disperat)

Pierit-au oare credincioșii zilei,
În cel din urmă timp cea mai rămas!?
Ne-am rătăcit haotic prin cutia milei,
În bezna lumii care ne-a atras?

Dormim în timpul zilei ca și noaptea,
Iar pleoapele ca plumb atârnă greu?
E mai ușor ca orb a-nvinge moartea!
S-au am făcut din somn un dumnezeu?

Și dacă plouă foc și de pucioasă,
Cărbuni aprinși și-un vânt dogoritor,
Chiar nu simțim mânia ce ne-apasă
Sau ne-nșelăm că totu-i trecător!

„Căci iată cum se varsă peste soare,
din cer potirul naște foc aprins.
Și suportând călduri caniculare,
treptat, se naște iadul de nestins…”

„E timpul judecății ce-l simțim,
scrâșnind din dinți ca paiele-n cuptor,
e primul pas spre iadul ce nu-l știm;
spre ziua Domnului judecător.”
(Maleahi 4:1,sau 3:9*)