Rossini e mare
toate notele triste le răsucește în râșnița de piper
le scoate mațele și ficații
devin miracole
sparte la picioarele mele

sub tocuri și mănuși tobele încă mai amintesc de circ
și acrobați îndrăgostiți de balerine
balerine de hârtie și soldăței din plumb
topiți în aceeași arșiță
sub aceeași cenușă măturată-n zori de zi
din fereastrele ochilor mirați

Rossini poate să fie și sobru
cu fracul cuprinzând o capelă
sub doliul respirat din moarte
Să bată clopotele
ridicați crucile
pentru noua generație

Cheamă ca o lună pe deal
dulce și rotundă
pântec în noaptea pruncului
Plouă cu mere
Rossini le strânge grămadă.