Bat clopote de lacrimi ce cheama-n infinit
Tacerile din noi si gandurile toate,
Pustiu m-aplec alaturi, amar suflet iubit
Cand din pamant renasc intruchipari de soapte.

Sarutul de pe urma si-l stinge noaptea-ncet,
E liniste-n tumultul de vorbe fara rost,
Cand frunzele albastre de cer vor sa la iert
Si vor jertfa cea sacra ramasa din cea fost

Candva, ascuns de timpuri si de cantari desarte,
Pierdut din flacari triste cu razele de roua,
Uitat de amintirea unui fugar gand liber
Si alungat de vise, de rugi tacute noua...

...un suflet de dor