Iubirea mea

Iubirea mea, două cuvinte
Rămase pe-o hârtie
Cândva aducere aminte
De această nebunie.
În cale flori mi-ai presărat,
Dar cu otrava le-ai udat,
Se ofilesc și mâine mor,
Și flori și vise, și alt dor
Ne va cuprinde, cine știe
Din ce adâncuri o să vie
Iubirea noastră mult visată
Și vom uita de altădată.

Ca frunza-n ram am tremurat
Sub adierea unui vis,
Am rătăcit și-am căutat
Un colț de cer în paradis.
Acum câteva vorbe grele
Au fost deajuns să ne oprească
Din zborul nostru către stele
Și sufletul să ni-l rănească.
Privim un petec de hârtie
Unde ne-am scris destinul iar,
Iubirea noastră o să fie
O amintire-n calendar.

Spune acum la despărțire
Pe care drum vei rătăci,
Mă-nvăluie în amintire
Pe pagina în care scrii.
Cândva în cale-ți voi ieși
Iar tu zâmbind vei fredona,
Va fi un vis în nopți pustii
Când amândoi ne vom ierta.
Iar cerul ne va picura
In suflet primăvei târzii,
Ne vom opri și-om asculta
Iubirea mea te-aștept să vii.

Am răsădit împreună un vis
Dar n-am știut să-l ingrijim
Poate în carte ne este scris
Niciodată să nu ne întâlnim.