când te apropii liniștea e mai ascuțită
copacii își schimbă pozițiile rotindu-se lent
măsoară spațiul dintre noi din tot mai multe unghiuri

străbatem de jur-împrejur străzile cu repeziciune
sperând să nu mai putem fi opriți de gravitația
care totuși ne încetinește

la numai cinci cuvinte depărtare inima se dilată
deodată albastră ca printr-un accident fericit

vietățile fug spre capătul roșu
pe sub bolțile tălpilor
peste muchiile subțiri ale orașului

cu cât suntem mai aproape cu atât trupul
e mai curbat în el însuși,
întredeschis în partea dinspre tine

cândva sângele trebuie să fi fost mai dens
vizibil cu ochiul liber