mă neliniștesc mâinile
ca niște idei agățate
de bare
într-un autobuz circulând aproape
fără traseu

mă neliniștesc oamenii din jur
ca niște cuvinte
într-un context
scoțând umbre pe gură

mă neliniștesc numele auzindu-se
compostate cu atingeri

oare
unde sunt ideile
care ne mai pot agăța
între noi
circulând liniștiți mai aproape?