În zori de ceață învelită,
în dinți c-o frunză de mesteacăn,
trecea duios, neadormită,
alai nuntind din cerc în cearcăn…

Curată, albă-n cruci de ramuri
Vuindă-n turlele de vânt,
Arzândă-n țipete de grauri,
Amirosindă a pământ...

Cu umbra-ntinsă peste scorburi,
Trăindă pân’ la rădăcini,
Rămâi aripă peste cuiburi,
Mireasă dată la ciulini.