Cimentez sub preșul de himere
O realitate iscoditoare logicii.
- Îngreunez pastelul, răsturnând copacii -
Ne înecăm în cascada de marmură a visării,
Zăbovind pe undeva, între eter și cenușă.
- Ne trezim, crezând că ne-a ciupit Dumnezeu,
Dar nu, ne-am zgâriat în cactusul din balcon -
Te privesc, pe tine, prea frumoasă reflecție
Cum ne dai izolare în propriile idei,
Lăsându-ne neajunși la marginea unui gând.