îmi plutești prin corp ca un mesaj într-o sticlă
cu vârful de ac amorțit în dopul vertebrei
privirea întârzie încolăcită pe lucruri ca o brățară venoasă

șterge-mi casa de păienjeniș vopsește uitarea
deasupra rotirilor de roți de nori de hulubi
de toate aceste reminiscențe precare și gemene

câți suntem? când ai numărat ultima oară cercurile
tăiate pe transversala propriului vis
ca o secreție de rădăcină eunucă? nu mi te mai spui demult

mă învelești uneori de parcă aș fi un copil
țintuit la pat sub un geam intangibil
larg deschis către lumea cea mare și grea de muguri



când te văd
înfășurat în lumină moale / ca printr-o foaie de calc
ești doar o pupă / nehotărâtă / să facă / aripi

Photo © LaRene Gaunt, http://www.pbase.com/larenegaunt/profile

____
N.B. Interzis a se introduce pe blog-uri personale și alte site-uri
fără acceptul expres al autoarei. Mulțumesc.