închipuiește-ți o frumusețe duioasa
care pleacă de la tine și ma azvârle
-ntre pereții unui ou de piatră...un inel
pulsam in zidul vietii noastre,
pe o frunza de artar...

Am ajuns la capătul drumului
acolo unde se află o mică sferă în looping pe fața interioară
a unui vis circular...dual
de aici nu poți să evadezi
nici cu ajutorul unui ou chinezesc nici dacă te integrezi curbiliniu pe un drum precizat
cerul se clatină ziua este albă adormita

bucata de hârtie martor
nu se află în trecut
ci în prezent si...viitor...
iar spațiul negru de pe margine
sunt vise volubile...ale mele...ale tale....ale noastre

dincolo de capătul drumului se află
mereu egală cu sine
o floare uriașă si o inima
o bataie simpla in geam
chiar dacă
nu există viata vesnica...