mi-au intrat picioarele în ocean
mă primește
ca o pătură
ca o pătură de acasă mă primește
fără un sunet
înapoi

până la sfârșit o să-mi amintească încet-încet visele
poveștile din vremea vieții mele
aveau ochi de mere prea rotunzi pentru mâinile
veșnic ascunse
la spate

de data asta sunt singură aici
fără nici o mână, dacă m-aș întoarce n-aș vedea
umbra ta
depărtându-se definitiv
depărtându-mă de tine
apă fără de suflet

mi-aș minți ochii să rămână pentru totdeauna acolo în urmă
un nisip
așteptând