vocea ta
insistă să-mi aleg, să mă uit, să probez
femeile astea
ceva, orice, totul

știi spectacolul, se tot perindă șiruri nesfârșite
de femei
subțiri ca vântul
brune, roșcate, frumoase, triste, languroase
pline de ambiții, de planuri pentru o mie și una de vieți
zâmbitoare și duse

nu, îmi pare rău, Karenina nu e genul meu
nici Una, nici Amelie, nici Fernande nu-mi vin, nu, Gala nici atât
nu nu nu
nu-mi stau bine, fâlfâie pe mine, cad prost
femei-femei, haine
de împrumut
înțelege odată

femeile defilează în continuare
solitare
iluzii
iubite sau urâte
s-a dus încă o probă, n-am găsit aici nicio bucată potrivită
o ramă, o străfulgerare, un aer măcar
o rochie
ceva nou pentru mâine

s-a lăsat seara
uite
am și uitat că am picioarele înghețate
așa goală de femeie ce sunt

vocea ta insistă, insistă din urmă