agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2007-04-15 | [This text should be read in romana] |
Multe lucruri se-ncadreză în membrana infimității
Printre care se remarcă, voia păcii și-a dreptății. Întreaga specie recunoaște, importantul scop al păcii, Nimeni însa nu își schimbă, rubinu-n favoarea rocii; Iar acest ieftin principiu se bazează pe-o zicală: Cine oare nu încearcă, să-și atragă foc la oală? Toata lumea caută-n lume antonimul nedreptății, Cu o singură excepție, peste tot aflăm excepții. Și-n dorința arzătoare, de-a trăi cu toți mai bine, Lași tu răul la o parte, dar el vine de la sine, Te-mpresoară, te orbește, ca o densă, albă ceață, Comparând aceasta stare, cu o miere, cu-o dulceață... Și orbit așa cum ești, vezi orbirea și nu știi, De găsi-vei ochelarii cu aceste dioptrii; Și în graba disperată a cătării de averi, Uiți că mâine este astăzi și că astăzi a fost ieri. -Cine-a fost tâmpitul care a făcut de-o oră ceasul? Strigă omul cel de astăzi, dornic sa dilate timpul. Ar fugi pe meridiane după soare să îl prindă, Nedorind să vină noaptea, cea tainică, suferindă Că nu-i vrută și-așteptată, nice ea și nice somnul. -Cum să vina dragă, Ene, câtă treabă are domnul? Striga doamna prin saloane, cocheta și mascarată... -Cât muncește sărăcuțul, nu-i ajunge ziua toată! Da, dreptate are dânsa, nu zic nu, n-o contrazic, Pe lâng-a sa ridicătură, orice munte este mic; În discursuri ce le poartă, vezi născând filosofia Și pe urmă îți dai seama, cât de mare-i gămălia. Iată omul cel de astăzi, îmbrăcat într-un nudism, Dezgropat din bunatate și-ngropat în nihilism. Unde ți-e credința care, în trecutu-ndepărtat, A făcut uscatul mare și din mare iar uscat? Unde ți-e iubirea pură, ce stă scrisă-n cartea firii? Ce trecea precum fantoma, prin pereții-mpotrivirii, Ce-ndrăznea a uni inimi făr'să-ntrebe de se poate, Neținând ea cont de ranguri, cum nu ține sfânta moarte? Te scârbești când vezi la unii, viața simplă, fără nadă, Uiți că-n ziua ce din urmă, numai tu încapi în ladă. Ființă dezumanizată, ai călcat pe codul etic, Devenind pe zi ce trece, tot mai rău și mai sintetic; Pui valoare pe nimicuri și comori avam ți-aduni, Ești nebun și ți se par, cei normali a fi nebuni. Ești bolnav și cele rele, ți s-au prins la gât șirag, Cu avânt și fără cuget, te-nrolezi sub negrul steag Al pierzaniei; ce te duce spre adâncile-i prăpăstii; Nu te-oprești cum nu se-oprește, vântu-n fața unei trestii. Iată omul cel de astăzi, îmbrăcat într-un nudism, Dezgropat din bunătate și-ngropat în nihilism. Tu, cu mintea ta bolnavă, nu îți pui o întrebare? Dacă mâine va fi ziuă, ori de soarele răsare? Și când treci a câta oară, cunoscutul pas al porții... Te gândești că azi ți-e poate...ceasul și secunda morții!
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy