Ochi de cer se dau în leagăn printre genele tale lungi
Copacii apar când drepti cand într-o parte
se mișcă de parca ar fi frunze

Îmi spui o poveste Începe cu “va fi vreodată”
De vorbit nu vorbești de auzit aud totul nu vreau sa vezi
cât înțeleg

Am început să tac prea am făcut zgomot
Norii au nevoie de atenție
îmi îndrept privirea spre ei și îi întreb despre cum o să mă poarte vântul

Zâmbești întreb ce vrei să-mi spui răspunzi “nimic” îți stă pe buze
“Uite ce mare a crescut copilul ăsta cred că deja se îmbracă
În haine pentru adulți”