Dacă n-ai ținut departe de noi
nici îndoiala, nici vrajba
și timpul nu l-ai făcut mai încăpător,

dacă n-ai leac pentru deznădejdea
zilelor în care mângâi creștetele copiilor de pe stradă,
visând la copiii lui,

dacă l-ai adus în brațele mele
dar nu-l poți face să rămână,
o noapte măcar, să înfrângi legile care îl leagă

de ea, cea care așteaptă aceiași zori,
la capătul real al vieții acestui bărbat, atunci
neputincioasă și mâhnită și vorbă ești,
iubire...