Acolo unde vrei să zbori…


Acolo unde indraznesc....
Să te ating...
Cer
Milă și nu mă tem să te ating
ÃŽn noapte...
Te alint și îți șoptesc la ureche
Că cineva a furat marea...
Te rog să faci ceva...
Dar tu mă prinzi în brațe
Și mă săruți ușor pe gât...
Mă roade că acel cineva care a furat marea,
Va fura în curând și luna...
Te rog iubitule !
Fă ceva!
Atunci mă i-a în brațe...
Și mă duce pe mal, mă așeaza frumos,
Îmi zâmbește și mă sărută...
Privește în ochii mei și-mi spune:
Vezi?
Nimeni nu a furat marea!
Nimeni nu va fura nici cerul, nici luna
Pentru că eu le-am apărat de furtună
Și de beznă, și am promis
Că în fiecare seară ți le voi darui ție,
Și cu fiecare sărut va înflorii marea,
Va zâmbii cerul, iar luna ne va cânta pe malul
Cel plin de vise și de iubirea noastră.
De ce ma trezesc tocmai când este mai frumos?
Și cu cât nu mai visez... decât așa amăgitor,
Încep să le urăsc...
Of, Doamne!
Și din nou vine seara…
Ceva plictisitor se lasă peste casa
În care stau cu soțul meu.
Bunica îmi spune ceva, dar eu uit...
Am vrut să țin minte...
O mai rog să mai spună odată,
ÃŽmi cer iertare...
Îmi spune că pâinea pe care i-am lăsat-o
A avut din ea parcă o veșnicie
Am zâmbit...
Mă întrebam...
Ca și atunci când arunci unei păsări niște fărâmituri,
Dar nu uiți să-i spui:
Atât capeți, peste câteva zile am să revin
Iar pasărea pleacă cu ciocul plin de ceea ce a primit,
Dar tu nu ști că această pasare are cu cine să împarta,
Și văd cum de departe le aruncă unor pui,
Așa cum văd lângă bunica doi câini.
Și-mi amintesc; of…, de când îi are!
Revin la mine și la soțul meu...
Îmi spune și el ceva...
Parcă îmi prinde bărbia în palmă?
Da !...
Îi spun că-mi pare rău,
Dar am fost departe...
Îi spun să mergem la mare,
Dar el îmi spune că cineva a furat-o,
Îl rog să-mi arate luna,
Dar îmi spune că îi pare foarte rău...
Îl implor să îmi arate cerul
Dar îmi spune că este atât de negru....
Îl i-au în brațe și îl mânghâi pe tâmplă,
Îl trag de mână, dar mă respinge,
Îi spun bunicii să-l roage și dânsa;
Că ceea ce spune el este adevărat?!
Și că nimeni din asta lume
Nu mă iubește mai mult ca el.
Îi spun că bunica
Și tac...
Dar inima-mi plânge cu sânge și cad,
Bunica începe să urle...
În brațe simt că cineva mă poartă
La mare...
Deschid privirea și vad
Luna...
Privesc în jur și simt cum mă înconjoară
Cerul...
Plâng și mă doare... și simt cum
Plânge și bunica...