nu există iubirea de 1000 de ani așa cum nu există 1000
de uși deschise de-odată
de ochi umezi
scriind vorbe oloage din start
șchiopătând spre o linie de sosire
haină

există 1000 de temeri și chiar mai multe
conversații schizofrenice
în care te întinzi după tine
aluneci și cazi
și te oglindești în unicul tău sânge și propria ta vomă
câteodată ți se pare că te privește ceva
i-ai spune înger
peste umăr

atunci strălucește vina
ideea
o șuviță de păr străină și nouă

și te agăți de asta și îi pui față și
gânduri și
gesturi rotunde
și genunchi
moi
glas
miros
și viață da
îi desenezi cu cele mai frumoase creioane o viață
împinsă din tine

n-ai cum să te întorci pentru că n-ai plecat
n-ai unde să pleci de fapt n-ai să pleci
nicicum pentru că
n-ai fost aici niciodată decât un
multiplu de tine
pedepsindu-te să trăiești înăuntru
insațiabil
în această excitație dureroasă
care ești