poți să mă porți
unde nici gândul n-a ajuns,
poți să mă duci
prin păduri
unde nimeni n-a pătruns.

am să te urmez
cu-aceeași veșnică mirare,
trupul meu cârjă,
tu, punctul de-ntrebare.

și-am să mă las purtat
de vânturi și de ape,
de inima-nsetată
ce din al ochiului izvor
vrea să se-adape.

poți să mă-nchizi
în gândul tău de fată,
să rătăcesc cu tine
ca frunzele pe ape.

dar nu mă lăsa singur
în noapte cufundat,
cu gândul meu concret,
fără-al tău vis,
fără răspunsul dat.