Când vântul suflă-n oase,
Genunchii sunt pământ,
Și mulțumiri pioase,
Þărână lăcrimând.

Suflet fără țărână și oase,
Lasă-te purtat de Gând,
Uită cele joase,
Căci tu nu ești pământ.

Suflă țărâna prin oase,
Ca să-Þi rostească Numele mut,
Muzica Verbelor joase,
Lacrimi din suflet tăcut.