Mamă, stai acolo, nu veni, stai acolo și vezi gâștele cum deoache balta
lebedele cum scrijelesc cu ciocul de lemn, în gardul apei hieroglife
stai acolo, aici cerul este prea departe de om,
cerul de-aici nu este înalt cât vița de vie din bolta noastră
stai acolo, îmblânzește pădurile fără bici,
și apelor spune-le să m-aștepte fără armonică sau preoți la ponton
căci voi veni.

Cheamă apele și mistreții în așteptarea mea cât prăjești peștele pe spinarea încinsă a calului înhămat la șaretă
așa cum mi-am chemat eu prietenii din copilărie atunci când ai născut-o pe sora mea.

Dar, mamă, stai acolo, nu veni! Aici cerul este prea departe de om
la noi, acolo, cerul doarme în poala ta, cormoranii îți torc pe genunchi
acolo îngeri, străbuni, constelații, Atlantide dorm în poala ta, ceasul îți toarce pe genunchi.
aici cerul nu-l poți prinde de plete, să-i tragi o palmă când tună prea tare trezind puii de rândunică din grajd.
Aici deținuții merg pe vârful degetelor, și noi, restul, în genunchi deși nu sunt altare la tot pasul pe stradă.