Pământ sfărmat de picioare,
Ce sunet îți iese din pântec?
Prin gurile tale de foc
Încerci să întrebi omenirea.
Þi-e roșu cuvântul
Și fierbe-n incandescență.
Aripile ți-s frânte
De prea multe rotiri în jurul vieții.
Nu mai poți suporta prostia celor ce te calcă
Și te cutremuri.
Tu duci în spate și buni și răi.
Până când să suporți infamia?
Þi-e gura amară și vrei să vomiți tot ce ai,
Și pământ,și foc,și lichid.
Da.Sigur vei riposta,
Îți aud glasul cum buciumă-n adâncuri.