Piatra din capul unghiului
Þi s-a înfipt în inimă
Ca un țăruș.
Þi s-au transformat arterele
În stane de piatră,
Iar sângele ți s-a făcut mortar.
Þi s-a întărit vena
De lumina care se strânge
În globulele tari și flămânde.
Un gol nebun rămâne în creieri,
Inima a înlemnit.
Întunericul adâncește
Tăcerea din suflet,
Iar soarele cântă
Ca un sticlet
Deasupra cerului.

Vai:inima,
De ce nu mai saltă,
De ce nu mai plânge,
De ce nu mai cântă
De fericiri?