Ce ți-am spus ieri

Ce ți-am spus ieri, pescarii ăștia sunt tot muritori
Se decojesc de muzică până rămân doar lut
Ei nu au aripi, sunt umbre albastre, ai fost mințit,
Cerneala se risipește pe umerii lor păsările cad amorțite,
Își fac cuib, se hrănesc din carnea lor până îmbătrânesc
Și se duc mai în larg ca orice frântură de singurătate
Ce ți-am spus ieri, pescarii ăștia sunt tot muritori
Dacă-l atingi pe unul se deschide o fereastră
Ce ai să vezi dincolo de rama putrezită a inimii lui
Te va face să pleci, așa că alege între o mână de scoici
Și câțiva pași să-i pui de-o parte pentru drum.