Pe cerul cu lună rece și clară
Stele-lumini în colb negru scăpară.
Ca plopul înalt de strajă să pară,
Noaptea pe jos scutură floare.

Aici sclipesc focoase-auzitoare,
Arzând sub frunze dulcețuri de pară,
Ce-aduc pentru noi lumina de sară,
Cu flori albastre și văi călătoare.

Ia,nu m-ai fi atât de visătoare
Întunecată, solitară, mare!
Sau poate-s valurile visuri oare?

Fără de noi, fără de toate cele,
Lumină lină, răsai tu din soare
Și către cerul albastru de stele?