Pecetluiesc cu viață înc-un an
Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas.
Sunt un umil drumeÈ› sosit la han
Ce-și cară-n traistă vise de pripas.

Prins strâns de soartă-n nodul gordian,
Pe drumul spre apus mai fac un pas
Și pun pecete vieții înc-un an
Cât rătăcesc pe-un minutar de ceas.

Cotidianul meu, banal cancan
Îmi lasă veșnic sufletu-n impas.
Mă pierd ades în vers Bacovian
Și stând în carapacea mea retras
Pecetluiesc cu viață înc-un an.