Și trec clipele....precum trec oameni
...pe strada...
și viața aceasta mâncată de rugină...
continuă...
Degeaba vreau să opresc timpul...
Rotițele nu contenesc să miște
lent...lent...
cu un huruit asemeni unui marÈ™ funebru
în plină desfășurare...

Și privesc cu un zâmbet de muribund
cum trec toți pe lângă mine...
cu pași ritmați...asemeni ticăitului ceasului...
aceste chipuri de pământ!
chipuri vesele,optimiste...
ce văd doar razele soarelui ce străpunge norii
și uneori...privesc la mine...
schițând ușor zâmbetul lor perfid.

Și trec clipele....și trec alții pe lângă mine...
unii se opresc puțin...
privind vechea statuie de marmură,
ai cărei ochi...cu lacrimi de ploaie și praf
văd totul...Și simt...
cum trece timpul
încet...încet...încet...
[peste mine]