Motto:
„Dumnezeu n-a venit să ne elibereze de suferință
nici să ne-o explice, ci s-o umple de prezența Sa”
(Paul Claudel)


Când a creat lumea, Dumnezeu a plâns
văzând înălțările și căderile viitoare.

Zilele în care ne lăsăm trupul
să atârne pradă vulturilor, afară din inimă,

când sufletul își trădează singurul ochi veritabil,
iar viața ajunge o casă privită doar din afară.

Dumnezeu are nevoie de o fărâmă din noi
ca să dea libertății asprimea vinului,

El face din rătăciri bucle ce ne întorc dorințele
trecute pe lângă țintă în aerul spart de lumină.