eu nu vreau toamna!
vreau să mă bălăcesc în vară.
Să arunc cu soare pe mine,
să mă scald în priveliștea
cu maragerete, maci, cireșe...
Eu nu vreau frunze veștede ce șoptesc
culori de îmbrățișări prin parcuri.
Vreau frunzele să fie vii...
Vreau să fie verde, cald și dulce!
Vreau ca frunzele veștede să nu moară
Pentru ca voi merge să mă tăvălesc în ele
și mă voi simți vinovată de o bucurie sadică...
Iarba va fi slăbită sub spatele meu...
cerul îmi va promite ploaie...
eu îi voi promite primavară, vară și iarnă,
dar toamna nu mă va asculta
și va rămâne printre crengi goale,
printre parcuri ofilite...

dacă tot vii și nu te pot opri,
te rog să îmi aduci crizanteme...