E vară și e zăpușeală,
Ceru-i senin și azuriu.
Te-apasă greaua toropeală -
Să nu mă uiți, de timpuriu!



E toamnă, tot se veștejește,
Păsări în stol, pleacă țipând.
În valuri, pădurea foșnește -
Să nu mă uiți, nicicând!



E iarnă și e frig cumplit,
Zăpada albă cade-n stog.
Un lemn în sobă, a trosnit -
Să nu mă uiți, te rog!



E primăvară și cad flori,
În parcuri pe alei când treci.
Și lumea capătă culori -
Să nu mă uiți, în veci!