lumea habar nu are cum
în fiecare dimineață balamucul
dintre ziduri mă îmbrățișează
cu disperare limbile spongioase
ale melancoliei adună fleacuri
pe care le detunează
- clic clic -
pe furiș în locurile din mine
unde am prostul obicei să-mi țin
austera religie gladiatoarele idei
argintatul lanÈ› de argumente
efeminate genate

mișcătorul nisip al expresiei
soarbe cu nesaÈ› absintul triumfului
carnea mea e pur-sânge și
îmi poartă pică
pe bună dreptate am dat-o uitării

gloria ei umilește puțina mea cumințenie.