Când primii fulgi să cadă-ncep,
Când vântu-i pus pe sfadă,
În cramă butiei dau cep
Și beau șezând pe-o ladă...

Iară când totu-i alb deja,
Când focul arde-n sobă,
Doar eu și dragă cana mea
Mai stăm încă de vorbă...

ÃŽn miez de noapte, pe-undeva,
O cucuvea grăiește.
Pe-aici doar plină, cana mea
Molcom, mai povestește...

Spre dimineață au tăcut
Și cobele și vântul,...
Mai am o bute de băut
Și-o fac cu tot avântul...

Dar iată zorii cum răsar
În lumea diafană,
Pe când ușor, surprins tresar
Că goală-i a mea cană...

Când zorii lasă peste lume
Norod de fulgi să cadă,
Nimic cu cana având a-mi spune
Am adormit pe-o ladă...