Nu cred ca l-am facut vreodata fericit,
Ceva crestea intr-una intre noi,
Cu toate astea, cred ca m-a iubit,
Dar n-am privit o clipa inapoi.

Prietenii ma-ntreaba: l-ai iubit?
Le jur ca nu stiu, nu mai stiu,
Dar daca da, de ce ne-am despartit?!
Daca-am iubit, oricum e prea tarziu.

Eram copii, un fel de joaca poate,
In cap aceiasi fluturi ne zburau,
Ceva totusi a reusit sa ne arate,
Ca aripi, astazi,sarmanii, nu mai au.

M-as bucura sa-l fi facut odata fericit,
Un lucru insa stiu cu siguranta,
Ca azi, chiar astazi, totul s-a sfarsit,
Si-atatea amintiri inclina o balanta.

Intr-o parte totul, in alta nimic,
Vom strange-n bocceluta ce-a ramas,
Am fost regina lui, acum abdic,
Plangand incetisor, sub voalul tras.

Ne-am daruit iertarea si ne-am impacat,
Am vrut sa-i dau iubirea inapoi,
Si-asa vitez cum e, a lacrimat,
De un ceva ce simteam amandoi...

N-a fost sa fie, vina nu-i aduc,
Va fi eroul ei, a fost eroul meu,
Mi-a fost razboinic si haiduc,
Sa-l ocroteasca bunul Dumnezeu.

S-a incheiat un basm, se inchide o carte,
A fost frumos, uratul s-a topit!
Si ne-ntrebam, probabil, fiecare-n parte:
Dar oare totusi m-a iubit?

E vremea alte basme sa se scrie,
Si din greseli invatam sa iubim,
O despartire nu-i o tragedie,
Chiar daca-i tragic ce simtim.

Un barbat,o femeie, plang separat,
In urma lasa ani si din suflet o parte,
Nici unul nu e totusi vinovat,
Ca n-a durat cum au jurat: pana la moarte...


(Dedicata, cu profunda apreciere si recunostinta, celui care din adolescenta si pana astazi, 20 septembrie 2002, mi-a fost
partener credincios de calatorie...prin viata)