Pân-aseară, picat cu ceară,
n-am știut să fi avut
un frigider, cu cazier.
După ușa-i etanșă, după flanșă,
constrânse, ascunse,
ce crezi că erau, ce putrezeau?
Un Campofrio ucis,
emigrant fără permis …
Anchetez.
Mă blochez:
ceva vienez,
crocant, oripilant;
trei recipiente,
mahmure, “făcute”;
altele cinci bestiale,
pușcă de goale,
“bordeleze” fără etichete
ademenind indecente;
pe grătar, răst-ih(g)nită,
ședea o fleică de vită;
lângă ea,
eschibiționiști sadea,
un șprot și-o sardea;
sporturi extreme,
cârnaț “Plai”- am văzut “y”.
Nu mai pot,
mă ling pe bot
și stric … un “Raport”!
Merele mele,
Jonathan-ele, semne făceau, au, au!
Ce chestie,
cât de ușor faci indigestie,
privind slănine-afumate?
Auleu!
Ete oala, plină de borș
prin care plutesc
ouă defuncte crunt bătute
(zic smântânite!);
alături, lângă tigaie,
brânzeturi “făcute” de capră de oaie.
Să creadă el că eu cad de prost,
de “frigider”, vineri,
în ziua de post!
Forțez congelatorul:
Guvizi - ponteuxini, linșați,
trași pe sfoară,
cu pașapoarte de apatrizi
lângă cele paișpe feluri de mujdeie,
patentate de mine, însă furate.
Îl “mănânc”, ce mai,
PV-ul e gata!
beau lemon-apa,
bicarbonată.

* Morala “fabulei”:
Se “mănâncă” bine “acasă”,
Dar e o “mizerie …”!;
Dacă Matei, băiatul meu, cere miere,
miere tre' să fie!