Vant al Nordului,
adu inapoi iarna si cantecul,
pentru ca la mine in suflet
strajerii au adormit
si e multa tacere.
Cantecul acela ciudat
si fulgii mari dintr-o dimineata devreme...
Bravii mei strajeri plictisiti
au inceput sa vorbeasca despre D-zeu
si ingerii i-au pedepsit cu somn.
Vant al Nordului,
adu inapoi pe aceasta strada
oamenii si lucrurile din iarna trecuta!
Strajerii mei viseaza narcise albastre.
Vant al Nordului,
adu inapoi iarna in care
am uitat sa iubesc