S-au dus anii reci si calzi
si aceia in care te laudai focule
ca inca poti sa ma arzi,
S-au dus anii aceia
ca un licarit de tigară anost
printre doua degete ridicate
si postate inspre cer fara rost,

Ani prosti si destepti laolalta
pe aceeasi fata gravata de moneda
sticloasa,
aruncati unul peste altul gramada
ca sarea peste bucate la masa,
S-au dus anii nostri grei
ca o briza de vant acvatic
peste oceanul inlauntrul lacrimilor
noptatic si nascocit din hamei,
Ani scumpi si atei fara ochi
sa ne recunoasca zambirea ascunsa,
tampi si prea grei pentru litera
inca nepatrunsa in cartea cea mare
a inimilor de aceeasi limba
batand in aceeasi bataie universala.