Trenul aleargă pieziș
Prin câmpia bătută de ploaia rebelă.
Te privesc pe furiÈ™
Și,
Dintr-o dată,
Fără avertisment și fără milă
ÃŽmi simt inima
Strivită între pleoapele tale, copilă,
Ca un carabuÈ™
Ascuns în pumnul unui copil jucăuș.

Alt tren, alt anotimp...
Noaptea ne învăluie iar
Cu aripile-i negre de satin;
Ochii închiși, o umbră de suspin
Ucisă de o umbră de sărut.
Privind în sufletul mut,
Cu ochii vii
Si mână în mână,
Ne amintim să fim din nou copii,
Împreună.


In tren, 28 octombrie 2001