Se bate miezul noptii în clopotul de-arama,
Si somnul, vames vietii, nu vrea sã-mi ieie vama.
Pe cai batute-adesea vrea mintea sã mã poarte,
S-asaman intr-olalta viata si cu moarte;
Ci cumpana gindiri-mi si azi nu se mai schimba,
Cãci intre amindoua sta neclintita limba.