umbla printre noi ca ziua lumină
cu mersu-i cazon
avea gambe frumoase
neîndoielnic o raniță
purta în mâna ei stângă
femeia de cursă lungă

îngâna descântece sau vrăji de nevoi
cu suflet
ne împrumuta surâsul
sticle cu iubiri sau șoapte
dăruia cu mâna ei largă
femeia de cursă lungă

binecuvânta mai cred rănile
bloca soneriile
alarmele false
amuțea fanfarele
nu lăsa pe nimeni să plângă
femeia de cursă lungă

...
umbră și slugă
femeia de cursă lungă


acum nu-mi mai vine în minte
o ceață a pogorât pe dinlăuntru
eram parcă într-o oglindă strâmbă
fără singurătate
fără
fără femeia de cursă lungă