Logosul de n-ar fi suferit
Dacă nu ar fi trecut prin moarte
AÈ™ fi singur.Dar sunt fericit
Că nici moartea nu ne mai desparte


Si extazele din când în când
De aceia sunt devastatoare
Cosmosul va devenii Cuvânt
Cum și eu voi fi înfățișare

Până-atunci în horă sunt cuprins
In această zbatere prea strâmtă
Dar pământul printre stele nins
I-absorbit de zorile de nuntă