La arșița ce astăzi mă înconjoară
păianjenii țes plasă pentru altă vară
cresc răbdătoare-n seva de pământ
încătușată sunt și-s sclava unui gând.

Pare în firea lucrurilor să mă dezleg
să-nmuguresc, să înfloresc, să înțeleg.
Dar ori de câte ori încerc să mă dezdoi
m-afund mai tare-n mâlul dintre ploi.

E toamnă și-s o frunză verde de cireș
-o nesemnificativă caldă împotrivire-
uitată-aiurea pe o ramură de pom cules
într-o livadă de virili cireși în devenire.

8 decembrie 2000


Din volumul "Anotimpul licuricilor"
apărut 15 aprilie 2001
editura Pro Transilvania