agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
|
||||||
agonia Recommended Reading
■ No risks
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2002-12-15 | [This text should be read in romana] | Submited by A
Apărea în stele dințate
chipul tău de atunci, numai contur. Nopțile mele, în nopțile mele. Stam lungit pe zăpadă, privirea îmi hoinărea printre cetini, în jur, și nu mi-era frig. Dimpotrivă, abuream tot ca o pâine albă. Stelele mă priveau curioase. O, tu, carne a mea, visătoare, o, voi, fosforescentelor oase! Tot viitorul călătorea, călătorea, de sus, de sub norii cei nevăzuți, pe fulgii cei albi, căci ningea, dragostea mea i-apăsa, apăsa, și ei mi se topeau în răsuflare. Pân’ la genunchi mi s-ar fi scufundat piciorul, dacă-aș fi vrut să calc peste gheață, până la cot mi-ar fi intrat mâna, de-aș fi voit să mă sprijin mai bine de trunchiul bradului de lângă mine. Dar eu abuream trântit în zăpada ce se topea, mi se topea sub trup. Apoi se topea pământul și piatra, și m-aș fi agățat de cer, dar mi-era teamă că-l rup. Astfel ajungeam în fundul pământului tăind, cu trupul, un con de vulcan. Stelele, capete fără tupuri, mă iubeau, lunecând simultan pe-o secundă cât ora, pe-o oră de-un an. E iarnă, și eu stau întins, pe sub cetini, și miezul de lavă îl iau și îl pun sub creștet, și tot nu adorm. Și, întruna, din mine spre tine răsar și apun.
|
||||||||
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | |||||||||
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy