Ai rodit,
uite cum ai rodit.
Te temeai de uscăciune
și uite cum pântecul tău
aduse pe lume minune.

Mamă ce ești!

Te-ai umplut cu fruct altoit
de buzele mele,
de pieptul,
de mâinile,
de ploile mele.

Și strugurii,
ah strugurii!
... ce vin din țâțe îți plânge,
ce pară din umăr,
ce dulceață din gură
iubito,
la cules
ți se scurge.

Holdele tale
îmi scapă aur pe mână,
te frământ,
tu te-ai copt,
buna mea bună.

Te culeg,
oftat al facerii blânde,
draga mea dragă,
doamna mea doamnă,
Ioană din toamnă
în tine puterea lumii
se-ascunde.

Pan
17.12.2002