Bărbații din viața mea nu au știut
ce însemn eu, femeie.
Ei au vrut, pe rând, să le fiu
ba fetiță cuminte, cu cozi împletite,
s-ascult neclipind cum mă ceartă, să tac,
mai apoi pe ațe albe să înșir cuvinte
mai mari sau mai mici, să le fie pe plac;
ba să fiu o femeie cochetă, fardată, rujată,
cu părul strâns în coc franțuzesc,
îmbrăcată mereu în deux-piece-uri uni:
secretara perfectă, isteață și mereu zâmbitoare,
cu o voce hotărâtă dar discretă să spun la telefon
"Alo, ați sunat la cabinetul domnului ...";
sau să mă aibă păpușă,
cu fustițe scurte și bluze mulate pe piept,
să se joace cu mine când vor ei,
eu doar să clipesc des din ochi,
să-mi răsucească părul pe degete, în inele aurii
apoi să mă arunce în sertarul de jos al vieții lor.
Ei ar fi vrut să le fiu amantă, cu buze roșii și dulci,
cu pielea fină și parfumată,
așteptându-i mereu,
cu coapsele fremătând de dorințele lor;
ori o soție model de-aș fi fost,
fără reproșuri în vocabular,
să stau acasă, între cratițe și copii,
să cos, să calc, să le frec cămășile la guler
și fără să cer nimic pentru mine,
să trăiesc doar pentru ei.


Eu sunt o femeie întreagă,
am dorințele mele, visez în culori,
mă scald în băi cu apă de trandafiri
și mă trezesc zâmbind în fiecare dimineață.
Știu să mor de iubire în brațele unui bărbat
și știu să renasc din mâinile lui, tot de iubire.
Dar bărbații din viața mea nu au știut să vadă asta,
nu au aflat că pot fi, deodată
fetița cuminte, cu cozi împletite,
femeia cochetă, fardată, rujată,
păpușa cu bluze mulate pe piept,
amanta cu buzele roșii și dulci
și soția model, care nu știe să facă reproșuri.


Bărbații din viața mea
n-au știut că în mine trăiesc
toate femeile astea.




20 decembrie 2002